periclum

periclum
pĕrīcŭlum (contr. pĕrīclum, very freq. in the poets, e. g. Plaut. Bacch. 4, 7, 29; Ter. And. 2, 2, 13; 5, 1, 2; 5, 2, 26 al.; Lucr. 1, 580; 2, 5 et saep.; Verg. A. 2, 709; 751; 3, 711 et saep.; Juv. 6, 94), i, n. [root, Sanscr. par, pi-par-mi, to conduct, guide; Gr. peraô, to pierce; poros. a way through, passage; Lat. porta, portus, ex - perior, per-itus; cf. Germ. fahren, Gefahr], a trial, experiment, attempt, proof, essay (class.; cf. disorimen).
I.
Lit.:

fac periculum in litteris,

Ter. Eun. 3, 2, 23:

miser est homo qui amat... Scio qui periclum feci,

Plaut. As. 3, 3, 27:

priusquam periclum faceret,

Caes. B. G. 4, 21:

ex aliis,

Ter. Heaut. 1, 2, 36:

alicujus fidei periculum facere,

to make trial of, to try, Cic. Verr. 1, 12, 34:

quā in re tute tui periculum fecisti,

id. Div. in Caecil. 8, 27: legionum, Auct. B. Afr. 79.—
II.
Transf.
A.
Concr., an attempt in writing, an essay:

faciunt imperite, qui in isto periculo non ut a poëtā, sed ut a teste, veritatem exigent (speaking of a poem in honor of Marius),

Cic. Leg. 1, 1, 4; Aus. Idyll. 10, 215.—
B.
Risk, hazard, danger, peril (which acompanies an attempt;

the common signif. of the word): meo periclo rem gero,

Plaut. Bacch. 4, 4, 100:

tuo ego istaec dicam illi periculo,

id. ib. 4, 2, 17:

periculum facere,

to run a risk, id. ib. 1, 1, 63:

si ei subito sit allatum periculum discrimenque patriae,

Cic. Off. 1, 43, 154:

salus sociorum summum in periculum ac discrimen vocatur,

id. Imp. Pomp. 5, 12:

discriminum et periculorum comites,

id. N. D. 2, 66, 166:

obire pericula ac labores,

Liv. 1, 54:

periculum adire capitis,

to run the risk of one's life, Cic. Rosc. Am. 38, 110:

in periculo animarum suarum,

Vulg. 1 Par. 11, 19:

subire pro amico,

Cic. Part. 19, 66:

suscipere,

to take upon one's self, id. Mur. 36, 76:

ingredi,

id. ib. 2, 4:

conflare alicui,

to cause, occasion, id. Sull. 4, 13:

intendere in aliquem,

id. Rosc. Am. 3, 7:

intendere alicui,

id. Att. 2, 19, 1:

mortis alicui inicere,

id. Caecin. 29, 83:

facessere innocenti,

id. Div. in Caecil. 14, 45:

facere alicui,

Sall. C. 33, 1; cf.:

ego nihil facio tibi periculi,

Plaut. Cas. 4, 3, 7:

creare alicui,

Cic. Att. 22, 2:

comparare alicui,

id. Fl. 38, 96:

moliri optimis civibus,

id. Sest. 1, 1:

amici depellere,

id. Clu. 6, 8:

subterfugere,

id. Fam. 15, 1, 4:

adducta est res in maximum periculum et extremum paene discrimen,

id. Phil. 7, 1, 1:

se in periculum capitis atque in vitae discrimen inferre,

id. Balb. 10, 25:

arcessere aliquem in summum capitis periculum,

id. Rab. Perd. 9, 26:

includere in periculum,

id. Clu. 55, 155:

in periculum se committere,

to get into danger, id. Inv. 2, 8, 37:

eripere ex periculo,

id. Clu. 26, 70:

extrahere ex periculo,

to release from danger, id. Sest. 4, 11:

rem publicam a periculo prohibere,

id. Imp. Pomp. 7, 19:

liberare periculis,

id. de Or. 1, 8, 32:

res in periculo vertitur,

the affair becomes perilous, Plaut. Merc. 1, 2, 12:

esse in periculo,

Cic. Fam. 4, 15, 2:

in periculo versari,

id. Rab. Post. 9, 23:

a securi negat ei periculum esse,

that danger threatens him, id. Verr. 2, 5, 44, § 116:

periculum est, ne,

there is danger that, id. Tusc. 5, 40, 118; so id. Verr. 1, 11, 32: periculo meo, tuo, suo, at my, your, his risk:

meo periculo,

id. Sest. 52, 111:

crede audacter meo periculo,

Plaut. Poen. 4, 2, 51:

meo periculo rem gero,

id. Bacch. 4, 4, 100; id. As. 2, 4, 51:

des ei nummos fide et periculo meo,

Dig. 46, 1, 24:

navem sumptu periculoque suo armatam mittere,

Cic. Verr. 2, 5, 20, § 50; id. Fl. 17, 41:

rem periculi sui facere,

to do a thing at one's own risk, Dig. 23, 5, 16: bono periculo, safely, without danger (post-class.), App. Mag. p. 320, 16.—
2.
In partic.
a.
A trial, action, suit at law (class.):

meus labor in privatorum periculis caste integreque versatus,

Cic. Imp. Pomp. 1, 2:

aliquem in periculis defendere,

Nep. Phoc. 2, 3.—
b.
A writ of judgment, a sentence:

unum ab iis petivit, ut in periculo suo inscriberent, etc.,

Nep. Ep. 8:

pericula magistratuum,

Cic. Verr. 2, 3, 79, § 183.—
c.
A sickness, attack of sickness (post-Aug.):

in acutis vero periculis nullis dandum est vinum,

Plin. 23, 1, 24, § 48.—
d.
Ruin, destruction (postclass.):

tremefactae nutant usque ad periculum civitates,

Arn. 1, 4.

Lewis & Short Latin Dictionary, 1879. - Revised, Enlarged, and in Great Part Rewritten. . 2011.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • At one's peril — Peril Per il, n. [F. p[ e]ril, fr. L. periculum, periclum, akin to peritus experienced, skilled, and E. fare. See {Fare}, and cf. {Experience}.] Danger; risk; hazard; jeopardy; exposure of person or property to injury, loss, or destruction. [1913 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • On one's peril — Peril Per il, n. [F. p[ e]ril, fr. L. periculum, periclum, akin to peritus experienced, skilled, and E. fare. See {Fare}, and cf. {Experience}.] Danger; risk; hazard; jeopardy; exposure of person or property to injury, loss, or destruction. [1913 …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Peril — Per il, n. [F. p[ e]ril, fr. L. periculum, periclum, akin to peritus experienced, skilled, and E. fare. See {Fare}, and cf. {Experience}.] Danger; risk; hazard; jeopardy; exposure of person or property to injury, loss, or destruction. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Coram publico — Lateinische Phrasen   A B C D E F G H I L M N O P …   Deutsch Wikipedia

  • Liste lateinischer Phrasen/C — Lateinische Phrasen   A B C D E F G H I L M N O P Q R S T U V Inhaltsverzeichnis 1 …   Deutsch Wikipedia

  • periklitieren — pe|ri|kli|tie|ren <sw. V.; hat [lat. periclitari, zu: periculum (alat. = periclum) = Gefahr] (veraltet): sich einer Gefahr aussetzen; Gefahr laufen; wagen, unternehmen …   Universal-Lexikon

  • péricliter — (pé ri kli té) v. n. Être en péril, en parlant des personnes. •   Car flottant et périclitant, N est quasi qu une chose même, SCARR. Virg. v.. •   Elle [votre fille] peut péricliter, si on ne lui donne du secours, MOL. Am. méd. II, 5.    Il se… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • péril — (pé rill, ll mouillées ; au pluriel, l s ne se lie pas : des pé rill imminents ; cependant plusieurs la lient : des pé rill z imminents) s. m. 1°   État où il y a quelque chose de fâcheux à craindre. •   Ce vieux oracle rapporté par Aristote, qu… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • ALLOCUTIONES Sponsales — dicebantur olim Epithalamia; quibus Sponsos ipsos Auctor alloquebatur. Cuiusmodi est illud Gallieni apud Trebellium Pollionem in Gallienis, c. 11. de quo ita hic auctor: Fuit Gallienus oratione, poemate atque omnibus arlibus clarus. Huius est… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • OSTIARIUS — secundus ordo in Ecclesia, iuxta Hieronymum. Isidor. Iun. Ad Ostiarium pertinent claves Ecclesiae, ut claudat et aperiat templum Dei, et omnia, quae sunt intus, extraque custodiat, fideles excipiat, excommunicatos et infideles proiciat.… …   Hofmann J. Lexicon universale

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”